Notiuni teoretice

Cei vechi gandeau muzica ca ceva ce priveste melosurile si ceea ce se petrece cu acestea . Melosul  se imparte in :
- a ) vocal ( atunci cand se executa cu vocea ) si
- b ) instrumental ( atunci cand se executa cu instrumente muzicale ) .
Melosul care se armonizeaza cu cuvantul ( textul poetic ) formeaza cantarea , cant care poate fi:
- religios ( psalmi , imne si tropare ) si
- lumesc sau laic ( popular ) .

Prin expresia de muzica bizantina ( mai exact muzica greceasca ) numim arta muzicala conforma traditiei , sistemul complet , special , prezentat si cercetat al melosului , concretizat in ehuri , genuri si nuante muzicale . Se numeste muzica bizantina deoarece incepe sa se dezvolte din timpul Imperiului Bizantin cind crestinismul devine religie predominanta .
Muzica bizantina are propriul sau sistem de scriere care cunoaste etape de evolutie treptate pana la scrierea minutioasa de astazi .

COMPONENTELE MELOSULUI
Elementele componente de baza ale melosului sunt :
- sunetele ,emisiile vocale diverse folosite in muzica ,
- timpii ce stabilesc durata sunetelor si
- exprimarea , redarea eleganta a sunetelor muzicale si a formulelor melodice .

SUNETELE MUZICALE
Printr - o anumita tensiune ( incordare ) exercitata asupra corzilor vocale sau ale instrumentelor muzicale , se produc diferite si variate sunete in ceea ce priveste inaltimea lor si insusirea lor ( ceea ce auzim ) . Sunetele pe care muzica le foloseste , ca arta pentru producerea melosului sunt in numar de sapte : PA , VU , GA , DI , CHE , ZO , NI
si se deosebesc intre ele prin acuitate : deci PA este cel mai de jos , VU mai inalt decat PA s . a . m . d .
Numirea lor cu litere din alfabetul grecesc determina ca PA sa fie primul , VU al doilea , GA al treilea s . a . m . d . pana la sunetul cel mai inalt NI , obtinandu - se astfel bazul .
NI / PA , VU , GA , DI , KE , ZO , NI

SCARILE MUZICALE
Scara muzicala se numeste sirul succesiv de opt sunete si intervalele dintre ele ( sapte ) care porneste de la un sunet initial - bazul , si inainteaza in mod firesc pana se regaseste sus ( eptafonie ) sau jos ( antifonie ) . Fiecare eh al muzicii bizantine are scara lui proprie cu intervale diferite intre sunetele lui . Cand foloseste toate sunetele si intervalele scarii lui , spunem ca ehul se desfasoara dupa , sau urmareste sistemul diapason .

NOTATIA MUZICALA
Muzica bizantina are propriile ei simboluri ( semne muzicale care infatiseaza melosul ) . Simbolurile acestea se deosebesc de literele textului poetic si se impart in trei categorii : marturii , caractere si ftorale .

MARTURIILE SUNETELOR
Marturiile sunetelor se constituie din litera initiala a denumirii fiecarui sunet si din semnul de marturie ( reprezentarea stenografica a ehului pe care se fundamenteaza fiecare sunet ). Conform genului muzical, acestea se impart in : diatonice , cromatice si enarmonice .
Marturiile scarii diatonice de la NI cu care vom incepe , sunt urmatoarele :
Marturiile nu se psalmodiaza si nici nu se folosesc pentru a se intocmi vreun melos cu ele . Se folosesc : a ) ca punct de plecare care arata sunetul de la care se incepe melosul si b ) ca si indrumatoare in cursul si la sfarsitul melosului , aratand daca mersul sunetelor melosului s - a desfasurat corect ; in aceasta situatie marturiile se refera la caracterul muzical precedent lor .
Sunetele scarii muzicale se repeta in acelasi sir succesiv atat in urcare ( in sus ) , cat si in coborare ( in jos ) .

CONDUITA VOCII
In interpretarea melosului , glasul poate face trei tipuri de miscari : de urcare , de coborare si de a ramane la aceeasi inaltime .
Urcare se numeste miscarea glasului de la grav ( de jos ) la acut ( pana sus ) . De exemplu :
NI - PA - VU - GA - DI
Coborare se numeste miscarea glasului de la sunetele acute spre cele grave . De exemplu :
DI -GA - VU - PA - NI
Sederea si ramanerea glasului pe orice sunet , de exemplu NI -NI - NI , se numeste isoritmie * .
Vocea umana este constituita in mod normal din trei registre muzicale :
a ) registrul grav specific barbatilor cu voci grave , cuprinde sunetele de la KE de jos pana la ZO de jos , care se numesc sunete grave .
b ) registrul mijlociu care se potriveste in mod normal vocilor femeiesti cu glasuri grave si vocilor barbatesti ; cuprinde sunetele de la ZO de jos pana la Ke , care se numesc sunete mijlocii .
c ) registrul acut care se potriveste vocilor subtiri ale barbatilor si in mod firesc vocilor femeiesti si de copii ; cuprinde sunetele de la ZO pana la KE' de sus , care se numesc sunete acute .
Vocile acute femeiesti si de copii depasesc registrul acut ajungand in registrul supraacut , cu sunete ale caror marturii iau dublu accent pentru ca sa se deosebeasca de marturiile sunetelor din registrul acut .


CARACTERELE MUZICII BIZANTINE
Caracterele muzicale sunt semne ( simboluri ) care arata conduita glasului , valorile timporale ale sunetelor si redarea artistica a melosului . Caracterele muzicii bizantine reprezinta anumite sunete , insa ele stau in relatie cu cele precedente sau cu vreo marturie a ehului . Se impart in :
a ) caractere vocale
b ) caractere timporale
c ) caractere de exprimare ( hironomice sau de gestica )
Caracterele vocale si caracterele de cantitate

Cu caracterele vocale putem sa urcam , sa coboram sau sa ramanem cu glasul pe aceeasi inaltime . In total sunt unsprezece ( 11 ) si se impart in :
 -a ) un sunet de mentinere

- b ) sase caractere urcatoare
- c ) patru caractere coboratoare
a ) Caracterul de mentinere este ISONUL  care nu cere urcarea sau coborarea vocii ci repetarea sunetului pe care il arata caracterul sau marturia precedenta .

b ) Caracterele urcatoare sunt sase :
 Oligonul urca 1 sunet
 Oxia urca 1 sunet
 Petastiul urca 1 sunet
 Chendimele urca 1 sunet
 Chendima urca 2 sunete
 Ipsiliu urca 4 sunete

c ) Caracterele coboratoare sunt patru :
 Apostroful coboara 1 sunet
 Iporoiul coboara 2 sunete consecutive
 Elafronul coboara 2 sunete
 Hamiliul coboara 4 sunete


Dintre aceste caractere vocale , oligonul , oxia, petasti , chendimele , apostroful , elafronul si hamili se numesc trupuri , in timp ce chendima si ipsili se numesc spirite , deoarece, dupa cum spiritele literelor nu se scriu ele singure, ci deasupra literelor asa si acestea nu se scriu singure , ci se sprijina deasupra trupurilor si in special - deasupra oligonului
- deasupra oligonului
- deasupra oxiei
- deasupra petastiului
Prin combinatiile corespunzatoare ale caracterelor se indica coborarea sau urcarea a trei , patru, cinci s . a . m . d . sunete.

Combinarea ( impletirea ) caracterelor . Caractere care subordoneaza si se subordoneaza .

a ) Chendimele
Chendimele urca un sunet , insa lin si neaccentuat , intr - o silaba cu caracter precedent . De multe ori , avand aceeasi silaba , chendimele se combina cu oligonul si oxia , fara sa schimbe metrica si nici durata timporala a caracterelor cu care se combina . Exista doua moduri de combinare a chendimelor :
- 1 . cand chendimele se gasesc deasupra oligonului sau oxiei , atunci ele urmeaza in citire acestora .
- 2 .cand chendimele se gasesc dedesuptul oligonului sau oxiei , atunci oligonul si oxia urmeaza in citire chendimelor .

b ) Apostroful
Cand apostroful se gaseste impletit cu alte vocale si este dedesubtul unui caracter, nu exista nici o schimbare a duratei caracterelor si a metricii melosului.
Cand isonul si caracterele coboratoare se afla deasupra caracterelor urcatoare ( oligon, oxia, petasti ), atunci acestea din urma nu se canta; cu alte cuvinte se deduce din ele intensitatea vocii si se pastreaza doar calitatea lor ( vezi mai departe cap . " Exprimarea muzicala " )
In cadrul caracterelor combinate citirea se realizeaza in felul urmator :
a ) pentru caracterele urcatoare , citirea se realizeaza de jos in sus .
b ) pentru caracterele coboratoare , citirea se realizeaza de sus in jos.
Chendimele si iporoi nu au silaba proprie si nici nu se scriu la inceputul melosului, deoarece preiau continuarea silabei caracterului precedent.
Chendimele si apostroful se combina cu oligonul sau oxia deoarece continua melosul cu aceasi silaba.

CITIREA NEINTRERUPTA SI SARITA IN URCARE SI COBORIRE A SUNETELOR
Neintrerupta se numeste interpretarea sunetelor, fie in urcare, fie in coborare , fara sa se omita vreuna . De exemplu :
NI - PA - VU - GA - DI sau DI - GA - VU - PA - NI
Sarita se numeste urcarea sau coborarea , cand sunetele nu se interpreteaza in sirul lor firesc , ci se omit unul sau mai multe sunete intermediare . De exemplu :
NI - VU - DI sau ZO - DI - VU - NI
Caracterele care se folosesc :
a ) pentru urcarea neintrerupta si consecutiva : oligo , petasti , oxia si chendimele .

b ) pentru coborarea neintrerupta si consecutiva : apostroful si iporoi .
c ) pentru urcarea sarita : chendima si ipsili .
d ) pentru coborarea sarita : elafron si hamili .

DESPRE TIMP SI RITM
Melosul reprezinta succesiunea sunetelor care se canta dupa reguli timporale si de ritm .
Tactul ( bataia ) constituie intervalul temporal care se consuma pentru a se interpreta fiecare caracter vocal . Unitatea de masura a lui este tactul - bataia . Fiecare caracter vocal ( fara iporoi ) are valoarea temporala de o bataie , adica o miscare a mainii in jos ( partea accentuata ) si in sus sau lateral sau ( partea slaba ). Partea accentuata si partea neaccentuata formeaza o masura sau un picior metric, ce reprezinta cel mai mic si simplu grupaj de timpi.
Impartirea, segmentarea melosului in grupaje de timpi se numeste ritm, si fractionarile ritmului se numesc picioare ritmice ( deoarece in dans sunt indicate, sunt aratate cu picioarele ).
Cand masuram ritmul cu mainile sau cu picioarele, aceasta se termina cu un semn vizibil al masurarii timpului . De aceea , fiecare timp in muzica se numeste si tact , si formele sau picioarele ritmice isi iau denumirea in conformitate cu numarul timpilor pe care le contin ( de doi , de trei , de patru , de cinci , de sase , de sapte s . a . m . d . ) .

SEMNELE RITMICE DE ACCENTUARE – BARELE
Pentru a distinge caracterele care constituie partea accentuata a ritmului de cele ce reprezinta partea neaccentuata , scriem in fata caracterelor accentuate semnul ritmic de accentuare care se numeste bara .
Picioarele ritmice se impart in simple si compus . Exercitiile si melosurile acestei metode sunt insemnate cu picioare metrice simple : de doi, de trei, de patru, care au un tact in fiecare miscare a lor .
Ritmul de doi se imparte in doi timpi: primul reprezinta partea accentuata, iar al doilea partea neaccentuata .
Ritmul de trei se imparte in trei timpi: primul constituie partea accentuata , iar al doilea spre dreapta si al treilea spre stanga sus , partea neaccentuata.
Ritmul de patru se imparte in patru timpi: primul reprezinta partea accentuata , al doilea spre stanga , al treilea spre dreapta , iar al patrulea spre stanga sus , partea neaccentuata .

CARACTERELE TIMPORALE
Dupa cum am precizat inainte, caracterele muzicale se impart in : a ) caractere vocale ( vezi mai sus )
b ) caractere timporale
c ) caractere de exprimare sau calitative ( de gestica ; vezi mai jos cap . " Exprimare muzicala ").
Caracterele timporale si cele de exprimare sunt numite si semne mute , deoarece nu au o actiune sonora, ci arata tempoul ( intervalele temporale , mersul si scurgerea timpului ) sau ornamentele glasului.

CARACTERELE CARE MARESC VALOAREA TEMPORALA

STATIONARILE
Caracterele vocale ( fara iporoi ) au durata temporala de o bataie ( un tact ) . Pentru a stationa mai mult pe un sunet , in scrierea muzicala este nevoie de semne , care se numesc caractere timporale sau de stationare , care maresc valoarea temporala .
- clasma - durata de o bataie
- tachisma - durata de o bataie
- apli - durata de o bataie
- dipli - durata de doua batai
- tripli - durata de trei batai
Semnele acestea nu reprezinta vreun sunet , insa marcheaza miscarea inspre acut sau grav a caracterelor vocale si prelungesc durata lor .
De exemplu : caracterul + clasma = 2 timpi
caracterul + apli =2 timpi
caracterul + dipli =3 timpi

CARACTERELE CARE IMPART TIMPUL
Am spus ca fiecare caracter vocal ( fara iporoi ) are durata de un timp . Se poate insa ca in desfasurarea melosului un timp sa fie folosit pentru a se canta mai multe caractere . De aceea , exista caractere timporale care impart timpul in subdiviziuni si acestea sunt urmatoarele :
a ) Gorgonul
b ) Digorgonul
c ) Trigorgonul
Aceste semne le scriem mereu pe al doilea caracter dintre cele pe care vrem sa le reunim . Primul dintre aceste caractere care sunt legate se canta mereu mai cu vioiciune .

a )Gorgonul
Gorgonul uneste intr - un timp doua caractere vocale si imparte timpul in doua subunitati egale :
sau accentuand primul caracter.
Gorgonul nu sta niciodata deasupra petastiului . Cand se afla combinate oxia sau oligon cu chendime , atunci gorgonul se refera mereu la chendime . Asadar :
a) In cazul in care gorgonul este deasupra chendimelor , oligonul sau oxia si chendimele vor fi cantate intr - o singura bataie . De exemplu :
b) In cazul in care gorgonul se afla deasupra oligonului sau oxiei , chendimele se vor canta intr- o bataie cu caracterul anterior . De exemplu :

IPOROI CU GORGON
Cand gorgonul sta deasupra iporoiului, se refera la primul sau sunet ( cu alte cuvinte la primul sau apostrof ) si care se afla unit intr - un timp cu caracterul precedent .

COBORAREA NEINTRERUPTA CU ELAFRON
( apostroful in caliate de caracter timporal )
Grupul apostrof si elafron se constituie in coborarea neintrerupta cu elafron , care se reduce la doi apostrofi dintre care primul are gorgon .
Astfel ( inclusiv iporoiul ), primul sunet se va canta intr - un timp si pe o silaba cu caracterul precedent; iar al doilea in timpul urmator pe o silaba diferita .
Diferenta dintre coborarea neintrerupta cu elafron , cei doi apostrofi , dintre care primul are gorgon, si iporoi cu gorgon este ca :
- a ) coborarea neintrerupta cu elafron are doua silabe intr - o bataie ( primul este identic cu cel al caracterului precedent ) .
- b ) la apostrofii cu gorgon fiecare apostrof are silaba distincta :
- c ) iporoiul cu gorgon , in care doi apostrofi se unesc , are aceeasi silaba cu caracterul precedent :

b )Digorgonul
Digorgonul uneste intr - un timp trei caractere vocale si imparte un timp in trei subunitati egale :
dintre care il accentuam pe primul din cele trei caractere .
Cand digorgonul se afla in combinatia oligonului sau a oxiei cu chendimele , sta in legatura cu chendimele . Asadar :
a. In cazul in care chendimele se afla sub oligon sau oxia , tot grupul de semne se va interpreta intr- o bataie impreuna cu caracterul precedent . De exemplu :
La fel se intampla cand gorgonul sta pe iporoi . De exemplu :
b. In cazul in care chendimele sunt sub oligon sau oxia , atunci tot grupul de semne va fi cantat intr- o miscare impreuna cu caracterul urmator :
c )Trigorgonul
Trigorgonul uneste intr- un timp patru caractere vocale si imparte un timp in patru subunitati egale :
Si aici accentuam intotdeauna primul caracter :
Intr - o bataie sunt cantate caracterul care are trigorgonul, precedentul si cele doua care urmeaza .
Exista si o impartire a timpului in cinci subunitati egale cu tetragorgon, in sase subunitati egale cu pentagorgon s . a . m . d .

GORGONUL SI DIGORGONUL CU PUNCT
Dincolo de impartirea egala a timpului cu gorgon, digorgon si trigorgon, exista si o impartire inegala, care se realizeaza cu aceleasi caractere, avand insa fie un punct( ) , fie doua ( ). Caracterul care se afla langa cel pe care e asezat caracterul timporal cu punct are o durata dubla fata de caracterele separate urmatoare, si tripla in cazul caracterului timporal cu doua puncte .

CARACTERELE CARE IMPART SI MARESC DURATA TIMPULUI
Caracterele care impart si maresc timpul sunt urmatoarele :
- a ) Argonul
- b Trimiargonul sau imiolionul
- c ) Diargonul
Aceste trei caractere stau intotdeauna in legatura cu combinatia oligonului sau a oxiei cu chendimele asezate dedesubt:
a ) Argonul
Argonul uneste intr - un timp chendimele cu caracterul precedent , ca si gorgonul , iar oligonului sau oxiei adauga un timp , precum clasma . Asadar :
argonul gorgonul clasma
b ) Trimiargonul sau imiolionul
Trimiargonul uneste intr - un timp chendimele cu caracterul precedent , ca gorgonul , iar oligonului sau oxiei adaoga doi timpi , ca dipli . Asadar :
trimiargonul gorgonul dipli
c ) Diargonul
Diargonul uneste intr - un timp chendimele cu caracterul precedent , ca gorgonul , iar oligonului sau oxiei adauga trei timpi , ca tripli . Asadar :
diargon gorgon tripli


IFENUL SI COROANA
Ifenul si coroana sunt semne din scrierea veche care sunt folosite si astazi .
Ifenul leaga doua caractere vocale aflate la aceeasi inaltime si cere sa fie interpretat ca un sunet care va avea durata amandurora .  
Coroana indica stationarea pe caracterul pe care se asaza , atat cat doreste interpretul ( dupa a lui dorinta ) .


PAUZELE
Pauzele reprezinta intreruperile melosului pentru anumite intervale de timp . Acestea sunt indicate cu semne speciale , care sunt numite intreruperi sau pauze , si care sunt reprezentate de varia cu apli sau dipli sau tripli .
- pauza de 1 timp
- pauza de 2 timpi
- pauza de 3 timpi
Oriunde s - ar gasi pauzele intr - o masura , timpii respectivi se intrerup , fara sa se deranjeze sau sa se schimbe tempoul .
Pauzele au toate subunitatile temporale si se impart in :
- pauze de 1 / 2
- pauze de 1 / 3
- pauze de 1 / 4

PICIOARE RITMICE COMPLETE, INCOMPLETE SI LIBERE
Picioarele ritmice sunt alcatuite :
- a ) din caractere vocale si timporale , care se numesc complete .
- b ) din caractere vocale si pauze ,care se numesc incomplete .
- c ) doar din pauze , care se numesc libere .

INCEPUTUL CU PARTEA NEACCENTUATA A PICIORULUI RITMIC
Cand exista picioare ritmice incomplete la inceputul melosului , pauzele initiale sunt ignorate si atunci melosul incepe pe partea neaccentuata .
Pentru a afla inceputul piciorului ritmic , privim restul melosului .

SEMNELE DE RESPIRATIE
Virgula ' se scrie dupa caracterul dupa care vrem sa respiram, si reprezinta o bataie de 1 / 4 de timp .
Stavrosul + indica o respiratie mai mare , aproximativ 1 / 2 de timp . Putem respira si la marturiile sunetelor .

AGOGICA
Ca unitate de masura a timpului care se consuma in melos , luam durata unui caracter vocal ( fara iporoi ) , de o bataie . Insa aceasta durata nu este absoluta, ci relativa, depinzand viteza sau incetineala cu care se interpreteaza compozitia muzicala .
Agogica se numeste valoarea absoluta a unitatii temporale care determina cat de repede sau cat de rar se executa fiecare timp al piciorului ritmic . In muzica bizantina avem indeosebi :
Tactul rar , reprezentat cu ( stenografia cuvantului timp ), avand deasupra argon, si se foloseste la melosul bisericesc papadic rar .
Tactul moderat , care se foloseste pentru idiomelele stihirarice, catavasi si melosurile papadice moderate .
Tactul rapid ( timp cu gorgon ), care se foloseste pentru melosul irmologic si papadic grabnic .
Mai exista si un tact foarte rapid (timp cu digorgon ), care se foloseste la recitarea stihurilor din fata stihirilor sau prochimenului si a altor melosuri bisericesti foarte rapide ( psalmul 50 , antifoanele de la Sfanta Liturghie : "Binecuvinteaza , suflete al meu , pe Domnul " etc . )
Pot interveni schimbari de tact si in cursul unui melos, fie mai lent , fie mai rapid fata de cel initial .

SCARA - INTERVALE - SUNETE
Numim scara, sirul succesiv de opt sunete si de sapte intervale care se formeaza intre sunete .
Distanta intre oricare doua sunete spre acut sau spre grav se numeste interval. Intervalul isi ia denumirea de la sunetele care il alcatuiesc.
Intervalul dintre doua sunete alaturate din scara muzicala se numeste ton ( NI - PA , PA - VU , KE - ZO etc . ).
Tonurile scarii naturale ( moale ) de la NI
Cele sapte tonuri pe care le formeaza cele opt sunete ale scarii naturale se impart in : mari , mijlocii si mici .
Scara naturala este impartita in 72 de sectiuni sau unitati egale care revin fiecarui ton mare 12 sectiuni , 10 fiecarui ton mijlociu si 8 fiecarui ton mic .
In fiecare structura de scara naturala ( diatonica moale ) exista :
- 3 tonuri mari
- 2 tonuri mijlocii
- 2 tonuri mici
suma carora ( 3 X 12 ) + ( 2 X 10 ) + ( 2 X 8 ) da in total 72 de sectiuni sau unitati ale scarii.
Fiecare scara se constituie din doua tetracorduri egale si dintr - un ton mare , care , daca separa cele doua tetracorduri se numeste ton despartitor ( caracteristic ehurilor plagale ) , daca insa se gaseste la inceputil sau la sfartitul scarii , se numeste ton rezultat ( dobandit , caracteristic ehurilor autentice ) . Fiecare tetracord se constituie din 30 de sectiuni sau unitati .

Denumirea numerica a intervalelor muzicale
Daca privim fiecare sunet al scarii ca pe o treapta , fie ce urca fie ce coboara , avem :
- intervalul dintre 2 sunete - trepte alaturate , se numeste interval de doi sau ton .
- intervalul dintre 3 sunete - trepte alaturate , se numeste interval de trei sau difonie .
- intervalul dintre 4 sunete - trepte alaturate , se numeste interval de patru sau trifonie .
- intervalul dintre 5 sunete - trepte alaturate , se numeste interval de cinci sau tetrafonie .
- intervalul de 6 sunete - trepte alaturate , se numeste interval de sase sau pentafonie .
- intervalul dintre 7 sunete - trepte alaturate , se numeste interval de sapte sau exafonie .
- intervalul dintre 8 sunete - trepte alaturate , se numeste interval de pot sau eptafonie .
Intervalele muzicale ce urca (urcatoare) sunt deosebite de cele care coboara (coboratoare).

MODIFICARI ALE INTERVALELOR MUZICALE
In cursul melosului , intervalele muzicale sufera modificari care sunt:
a ) Totale ( generale ) si permanente ( stabile ) si sunt indicate de semne speciale , ftoralele si care sunt aratate exact in desfasurarea intervalelor cu care este alcatuit melosul .
b ) Partiale si temporare ( pasagere ) , care sunt insemnate cu diezi si ifesi , si care sunt indicate de deplasarea anumitor sunete spre altele , stabile si principale . Diezii sunt pusi pe sunetele care se gasesc sub cele principale , si ifesii pe sunetele care se gasesc deasupra celor principale.


Diezi Ifesi
2 sectiuni
4 sectiuni
6 sectiuni
8 sectiuni

Sunetul care are diez va fi cantat mai sus decat la inaltimea sa normala , cu cate sectiuni arata semnul diez , si mai jos cu cate sectiuni arata semnul ifes .
Diezii si ifesii schimba doar sunetul pe care sunt pusi , si doar in momentul respectiv .

URCAREA SI COBORAREA SARITA A SUNETELOR
Intervalul de trei - Difonia
Urcarea sarita a doua sunete se realizeaza :
1 ) Cu chendima :
- a ) In fata ( la dreapta ) oligonului , drept pentru care sunetul se canta simplu .
- b ) In fata ( la dreapta ) oxiei , drept pentru care sunetul se canta cu melisma .
- c ) Sub oxia , ca urmare sunetul se canta cu melisma .
2 ) Cu oligon si petasti combinate , drept pentru care sunetul se canta ca un " zbor " ( aruncare ) al glasului .
Coborarea sarita a doua sunete se realizeaza cu elafron .
Intervalul de patru -Trifonia
Urcarea si coborarea sarita a trei sunete se realizeaza cu caractere vocale combinate a caror suma este de trei tonuri ( chendimele si iporoi nu se combina cu nici un caracter vocal ) :
1 . urcarea cu oligon si chendima : accent usor al sunetului .
2 . urcarea cu oxia si chendima : sunetul se canta cu melisma .
3 . urcarea cu petasti si chendima : sunetul se canta cu un " zbor " al glasului .
Coborarea sarita a trei sunete se realizeaza cu elafron combinat cu apostrof .
Intervalul de cinci - Tetrafonia
Urcarea sarita a patru sunete se reprezinta cu ipsili , care , ca spirit , nu se scrie singur , ci deasupra si in dreapta caracterelor sprijinitoare :
1 . oligonul : accent usor al sunetului.
2 . oxia : sunetul se canta cu broderie.
3 . petastiul : sunetul se interpreteaza cu un " zbor " al glasului.
Coborarea sarita a patru sunete se reprezinta cu hamili .
Intervalul de sase - Pentafonia
Urcarea sarita a cinci sunete se reprezinta si ea cu ipsili, care se scrie deasupra si in stanga caracterelor de sprijin, si care sunt luate in calcul la suma sunetelor:
1 . oligonul : usor accent al sunetului.
2 . oxia : sunetul se canta cu melisma.
3 . petastiul : sunetul se canta cu un " zbor " al glasului.
Coborarea a cinci sunete se reprezinta cu hamili combinat cu apostrof .
Intervalul de sapte - Exafonia
Urcarea sarita a sase sunete se reprezinta cu chendima combinata cu hamili situat in dreapta caracterelor sprijinitoare :
1 . oligon : usor accent al sunetului .
2 . oxia : sunetul se canta cu melisma .
3 . petastiul : sunetul se canta cu un „zbor” al glasului .
Coborarea a sase sunete se reprezinta cu hamili combinat cu elafron .
Intervalul de opt - Eptafonia
Urcarea sarita a sapte tonuri se reprezinta prin combinatia urcatoare a trifoniei si ipsili , care se asaza deasupra acesteia .
1 . Combinatia trifoniei urcatoare cu oligon si ipsili : accent usor al sunetului .
2 . Combinatia trifoniei urcatoare cu oxia si ipsili : sunetul se canta cu melisma .
3 . Combinatia trifoniei cu petasti si ipsili . sunetul se canta cu un " zbor " al glasului.
Coborarea sarita a opt sunete se reprezinta prin combinatia coboratoare a trifoniei si hamili .
Urcarea a sapte tonuri se numeste eptafonie sau diplasmo, iar coborarea a sapte tonuri, antifonie.


Autentificare