Cautare in site

Login



Calendar ortodox

Sondaje de opinie

Considerati utila dezvoltarea pe viitor a acestui site?
 

Designed by:
SiteGround web hosting DigiHost
Basilica.ro - Feed RSS
Feed RSS pentrtu site-ul Basilica.ro

  • „Când primim pocăinţa, veşnicia se atinge de noi“
    În prima zi când am ajuns la mănăstire, Părintele Sofronie mi-a spus: „Dacă voieşti să dezrădăcinezi din tine patimile, învaţă să plângi“. Cu alte cuvinte, dacă voieşti să mori lumii, dacă voieşti ca lumea să nu facă din tine victima şi sclavul ei, atunci învaţă să plângi. Părintele Sofronie ne îndemna cu atâta râvnă să plângem în chilia noastră, pentru că ştia că lacrimile izvorăsc doar când mintea, în rugăciune, e adunată într-un singur gând şi că ele aduc o minunată pace în suflet. Iar atunci când vine bucuria, după ce am plâns cu lacrimi de pocăinţă înaintea lui Dumnezeu, primim în inima noastră cercetarea tainică a cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a zidit cu un scop anume, acela de a-L slăvi neîncetat şi a-I aduce vrednică închinare, însă, din momentul în care am făcut neascultare şi ne-am afundat în răutatea inimii noastre, nu am mai fost în stare să-I aducem proslăvirea şi mulţumirea care I se cuvin. În primul capitol al Epistolei către Romani citim: „Pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor şi inima lor cea nesocotită s-a întunecat“. Aceasta se întâmplă atunci când nu izbutim să împlinim scopul pentru care am fost zidiţi dintru-nceput. Ştim că şi diavolii s-au legat „cu legăturile întunericului“ tot din această pricină. În Rai, Adam, atâta vreme cât nu s-a depărtat de la Faţa lui Dumnezeu, o privea pe Eva ca propria lui viaţă, carne din carnea lui şi os din oasele lui. Însă căzând în păcat, el s-a ascuns de la Faţa lui Dumnezeu. Domnul nu l-a mustrat cu asprime, ci i-a vorbit cu blândeţe, însă Adam, în loc să-şi recunoască cu smerenie greşeala, a dat vina pe Eva: „Femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat“, a zis el. Adică, a început să o privească pe Eva ca pe o străină. La fel şi noi, atunci când nu izbutim să aducem slavă şi mulţumire lui Dumnezeu, ne îndepărtăm unii de alţii şi nu suntem în stare să avem iubire frăţească faţă de semenii noştri. Îi privim ca pe nişte străini, îi simţim ca pe o ameninţare şi îi judecăm. Gândurile de judecată sunt semnul îndepărtării noastre de Dumnezeu. Dacă ne judecăm aproapele, nu vom dobândi nici măcar o fărâmă din dragostea lui Dumnezeu. Mai multe detalii în Ziarul Lumina.

  • Ora de religie, garanţia morală a României
    Creştinilor ortodocşi li se poate părea inutil să li se argumenteze de ce trebuie să pledezi pentru predarea religiei în şcolile publice. Pentru un credincios, necesitatea orei de religie este evidentă. Cei care militează pentru scoaterea orei de religie din programa şcolară fie o consideră inutilă, fie văd în ea un mijloc de manipulare a conştiinţei elevilor de şcoală generală sau liceu. Consideră că un copil care frecventează constant orele de religie devine un om religios, ba chiar un creştin-ortodox, în mod automat, vrând-nevrând, peste voinţa sa. De ce nu este ora de religie inutilă? Concis spus, pentru că România are nevoie în viitor de o societate compusă din oameni morali. Nu cred că cineva ar putea contrazice cu argumente solide acest deziderat comun. Mă îndoiesc profund că oponenţii predării religiei în şcoli aspiră să trăiască într-o societate a viitorului anomică, anarhică, în care domneşte fărădelegea şi în care fiecare dintre noi ne-am purta ca nişte fiare sălbatice unii faţă de alţii, ca în acea stare de natură căzută descrisă de Thomas Hobbes: homo homini lupus est. Pentru ca societatea românească să existe cu succes în viitor trebuie ca indivizii care o compun să se comporte moral unii faţă de ceilalţi. Adică să se respecte în calitatea lor de fiinţe umane - conştiente, raţionale. „Dar de ce consideri tu că doar morala creştină poate furniza temelia educaţională a României de mâine?“, ar putea întreba cineva. Mai multe detalii în Ziarul Lumina.

  • Vovidenia, retragerea fără îndepărtare
    Orice ieşire din Bucureşti de o zi sau două este un mic concediu, îmi spunea cu câţiva ani în urmă părintele Arsenie Papacioc, de la a cărui naştere s-a împlinit anul acesta un veac. Obosit de monitorul calculatorului şi de zbuciumul Capitalei, am ales liniştea de la Vovidenia, schitul aflat la o aruncătură de băţ de Mănăstirea Neamţului. Pace şi binecuvântare se pogoară asupra oricărui pelerin care vizitează aceste locuri minunate, unde au trăit cândva Creangă şi Sadoveanu. Drumul spre Moldova e ca o regăsire a neamului din care şi tu faci parte. Şi parcă, ajungând pe meleaguri nemţene, înţelegi mai bine de ce s-au luptat atât de aprig Ştefan şi toţi domnitorii Moldovei pentru bucata de pământ unde au trăit ei şi supuşii lor. Toamna este pe sfârşite. Lumina parcă s-a schimbat în strălucire, nori învălmăşiţi, din care se scutură ploi molcume ori lapoviţe vestitoare ale omătului celui mult aşteptat, îşi fac apariţia tot mai des pe cerul odinioară înfierbântat, scorojindu-i albastrul sidefat pentru a-l îmbrăca în plumburiul bacovian. Dealurile zgribulite şi golaşe din preajma schitului, purtătoare de brume nemiloase pentru puţina verdeaţă încă vie, devin întinse sclipiri argintii, iar câmpurile, ce altădată erau ca un covor verde, acum stau zdrenţuite şi ostenite, aşteptând neaua cea izbăvitoare. Frunzişurile veştede oftează adânc sub călcâiele timpului ce se deapănă. Mai multe detalii în Ziarul Lumina.

  • Prima biserică românească, din lemn, în Italia
    La Montacalieri a fost deschisă, sâmbăta aceasta, pentru slujire, prima biserică ortodoxă românească din lemn ridicată din temelie pe pământul Italiei. Slujba de binecuvântare a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei. Parohia îi are ocrotitori pe Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia. „Este vorba de o biserică de lemn în stil maramureşan a cărei piatră de temelie s-a pus în februarie anul acesta. Iată că prin mila lui Dumnezeu şi cu mijlocirea sfinţilor ocrotitori ai acestei parohii, Sfinţii 40 de Mucenici s-a reuşit ca astăzi să se treacă prin poarta maramureşană care este la intrarea sitului unde se află această biserică. S-a oficiat slujba Te Deumului şi stropirea cu apă sfinţită a noului lăcaş”, a declarat pentru TRINITAS TV PS Părinte Siluan. Demersurile pentru ridicarea bisericii au început în anul 2012. Comunitatea românească a fost sprijinită și de autoritățile locale. În Episcopia ortodoxă română a Italiei va mai fi inaugurată o biserică, din zid, pe data de 8 decembrie, în apropiere de Torino.

  • Turneu în Germania al Grupului psaltic ”Tronos”
    Grupul Psaltic „Tronos” al Catedralei patriarhale din București se află zilele acestea în Germania unde susține mai multe concerte pentru comunitățile de români. Primele concerte au avut loc la Würzburg și la München. „Grupul psaltic Tronos au avut organizate în cadrul mitropoliei noastre concerte în cele mai mari oraşe şi vor încheia acest turneu în data de 23 noiembrie la Catedrala Mitropolitană din Nürnberg, zi în care va sluji Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Serafim. În cadrul acestor concerte grupul psaltic a interpretat piese, colinde specifice acestei perioade, precum şi alte cântări printre care binecunoscuta baladă a Sfinţilor Brâncoveni”, a declarat pentru TRINITAS TV Protos. Ghelasie Păcurar, consilier eparhial în cadrul Arhiepiscopiei Germaniei, Austriei și Luxemburgului. Sâmbăta aceasta, Grupul ”Tronos” a cântat pentru românii din Mannheim și din Stuttgart. Ultimul concert va avea loc, duminică, după Sfânta Liturghie, la Catedrala mitropolitană din Nürnberg.

Reclama



Wallpapers Home